OltArt

OltArt

Redactor șef: C. Voinescu
Email: contact@oltart.ro
Category
-

Marin TUDOR

Căzând cu ploaia

Mi s-a părut că timpul rosteşte un cuvânt
Că apa se ridică şi pleacă fără grabă
Că s-au retras din mine durerile pe rând
Lăsând pe haina udă o dungă de otravă

Dar n-am văzut absenţa cum se-nveleşte-n mine
Cum universul uită să mă păstreze-ntreg
Cum se dărâmă ziua, cum mâinile mi-s pline
De ce-am luat din lume, vroind să te-nţeleg.

Se mai vedea un sânge înconjurând copacii
Un fel de ameţeală gusta încet din mine
Aş fi rămas zănatic în ploaia de albine
Ce potopise câmpul şi îndoise macii

E doar o spaimă lungă iubirea mea de-acum
Împrejmuit de simţuri aştept ca o cetate
Să mă lovească noaptea şi orb să mă supun
Nefericirii lumii de-a fi eternitate.

Prima dragoste

Ţi-am înşirat catrene pe trupul lins de ape
Ţi-am pus pe umeri albe săruturi de strigoi
S-au spart în piept cuvinte şi noi eram aproape
Să ne ucidem clipa cu ochii amândoi

Mi-a fost de-ajuns să reazem pe pielea ta un deget
Să-ţi simt o clipă trupul că se adună-n el
Şi am fugit c-o nuntă de gânduri după mine
Iar gura-a prins să verse contururi de inel

Se mişcă timpu-n inimi şi faptele-n trecut
În ochi îmi stai veşmânt pentru privirea toată
Deasupra cerul toamnei rămâne iarăşi mut
Văzând că intru-n verbe cu mâna ridicată.

Poposesc corăbii în aceste ape
Şi aduc balastul orelor fierbinţi
Marinarii urlă, moartea e aproape
Fericirea fuge iarăşi în părinţi

Sprijinit de frânghii stau în balansare
Ochii beau deşerturi lungi, de textolit
De pe ceruri ’nalte dau să se coboare
Muguri de lumină mirosind a vid.

Ceasul se chirceşte indicând cangrene
Epileptic, spaţiul face un avort
Dincolo de îngeri, injectat în vene
Gândul meu transportă chipul unui mort.

Era o noapte mută, un întuneric viu
Iar lava de tăcere se închega în pori
Ieşeau din carne păsări cu aripi încă ude
Pe dungile secundei se prelingeau răcori

Purtând în spate chipul eternităţii flasce
Vroiau să intre-n spaţiu eoni împinşi de frig
Se-aglomera neantul de viitoare seve
Şi cineva pusese luceferi în cârlig

Iluminată apa crescuse-n peşti galactici
Cu cozile de umbră târa în urmă zei
Prindea contur zăpada ce viscolea planete
Şi patinau gheţarii prin cerul de ulei

Întruchipat din prafuri, în geometrii confuze
Filtrate prin idee, beam universuri moi
Îmi sta pe limbă moartea şi mestecând din buze
Şopteam cuvinte scurte cu trupuri de strigoi.

Sătul de lumină

Am să ies în prag…

Caldă va fi noaptea
Când voi adormi
Pe scările unei case fără acoperiş

Luna va urca peste mine
Încă o treaptă
Şi va privi mersul liniştit
Al unor insecte

Soarele îmi va arăta aceleaşi lucruri
Pe care le cunosc
Dar n-am să mai deschid ochii.

E târziu…

Timpul se mută în flori –
Corolele ca nişte ceasuri verzi
Între viaţă şi moarte

Spaţiul surpă încet
Trupuri de nisip
Lume plutind

Dimineaţa s-a oprit la gard
Şi a privit înlăuntrul salcâmilor

Aşteptase să vin cu acelaşi nume
Şi să mă închin ei
Dar eu pusesem ochii în pământ
Ca un copil rătăcit
Şi spaima că sunt printre lucruri străine
Săpase în mine o fântână de frig

Mai vedeam doar o apă mare
Şi lumea plutind lângă umărul meu
Ca o frunză uscată.

Sunt atâtea mirese care duc tăcerea pe braţe
Atâţia sori înşiruiţi
Ca nişte soldaţi peste care au curs scântei
Ierburile lungi şi subţiri
Îndoite ca nişte aţe
Au tras cerul de stele, jos, lângă ochii tăi.

Te-ai făcut câmpie sau pădure de crini
Sfinţi cu nimburile trase pe cap, peste plete
Ţi-au lăsat pe pântec urme de lumini
Căci târau prin iarbă stârvuri de comete

Tu ţi-ai păstrat durerea într-un coif de sânge
Vorbele au ajuns la mine sub formă de peşti
Din largul mării
Ca un briceag ce se strânge
Orizontul s-a-ndoit şi-a trecut prin fereştri

Aş vrea să îţi arăt inima
Ca pe un cal cu şaua goală
Podul palmei să ţi-l pun pe chip
Ca pe un sărut
Aş încerca azi
Pentru ultima oară
Să îmi izgonesc sângele înapoi
În trecut.

––––––––––––––––-

Trec pe lângă o casă înaltă
Şi ştiu că alţi oameni locuiesc acolo

Văd o femeie râzând pentru alţi ochi
Decât ai mei
Şi mă întreb, eu de ce tocmai
Viaţa asta o am
În care toţi copiii sunt ai altora?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

*