OltArt

OltArt

Redactor șef: C. Voinescu
Email: contact@oltart.ro
Category
-

Liliana HINOVEANU

Liliana HINOVEANUCa o sărbătoare şi ca o durere

a venit către mine dragostea
vocea ei se căţăra precum zmeura
înţepându-mi simţurile
ameţindu-mă cu cohorte de fructe galbene
ascunse în patul de frunze

striviţi de pietre
peştii cântători
se lipeau de trupul meu
cântecul lor ajungând în vertebre

trupul cel stâng şi cel drept
se legănau unul pe celălalt
învăţând descântecul

paşii uriaşi tatuau discret
dansul depărtării

Cântecul tău Persefona

despică auzul animalului rănit de săgeţile înmuiate în stropii de otravă
aşteptând să-l îmbăiezi în razele pe care preaplinul diurn
le trimite să cutreiere câmpuri de steaguri înnegrite
de zeii împietriţi de durere

ascult depărtările
asimptote ale unei pierderi demult ştiute

mă amăgeam cu păduri de mesteceni
ce-mi îmbrăcau trupul în uitare de alb
în timp ce drumul înşira sinuoase opriri
închideam şi deschideam uşi
aşteptând fulgerul să despartă ştiutul de neştiut

cântecul tău
dezmiardă secundele fecunde ale nopţilor şi zilelor
disimulând un fel de pact al timpului cu el însuşi
inorog încorsetat în chingile deznădejdii
pâna când o altă arcă va găsi pământul promis

Cele trei dansatoare ale lui Picasso

fac şi acum piruete în perioada albastră
decolorată de pestii roşii ai femeii cu numărul trei
în timp ce tastele scriu povestea râului gelatinos
ce se revarsă din ecranul calculatorului

primul pas a rămas în aerul irespirabil
aştepând bătaia prelungă a gongului la scena deschisă a aplauzelor neterminate
masca şi-a pus-o târziu
cand apa se răspândise pe dalele reci ale unei nestăvilite dorinţe ontologice de sinucidere
în bizarul divorţ al peştilor înaripaţi de pereţii rigizi ai acvariului uriaş

lumina se răspândea inegal pe chipul
din care vocile sparte tâşneau intermitent
amestecând aerul cu sunete
ce urcau si coborau în liftul cu ochii mari de sticlă
amanetându-şi traiectoria
pe o cutie cu artificii expirate

doar tu
arc întors din coarnele cerbului rătăcit în povestea cu zeii unicorni
deveneai punctul roşu în care săgeţile îşi căutau ţinta

Iubirile mele s-au sinucis azi-noapte

strangulate cu laţul subţire al trădării
aşteptând să treacă linia de sosire

eunuc la uşa trupului
ascult cum se îmbracă melcii
cu rănile mele
le ascund în cochiliile cenuşii
pregătindu-le pentru ospăţul pantagruelic
al femeii cu ochii de sticlă

când şuieratul şarpelui
îmbie cu venin
anotimpul pierdut
păianjeni lunecători
prind în plasele mişcătoare
ţipătul surd
al zburătorului la trapez

Supraetajate

femeile
cu trupurile înjumătăţite
de colţii ascuţiţi ai dinozaurilor
defilează în cutii de pantofi uitate
scările ce unesc etajele
se prăbuşesc instantaneu
ascunzând în praful gri
paşii
ce şi-au curbat gleznele subţiri
către poveşti
ce nu şi-au mai găsit începutul

femeile iguane
se desprind din vieţile ajustate cu grijă
de modistele fără podiumuri
drapând zidurile cu urmele mâinilor
ce ascund însingurări nicicând istovite

femeile păsări
se reinventează
acoperind cu urmele aripilor întinse
arcul prin care se întorc
în iubirile mistuite de lecţiile de zbor
înecate în asfinţitul din oglindă

eu
învăţ
uitând

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

*