OltArt

OltArt

Redactor șef: C. Voinescu
Email: contact@oltart.ro
Category
-

Început de drum

Paul ARETZUAm putea să ne întrebăm la ce bun încă o revistă în atâta puzderie. Românul pare a fi grafoman şi limbut. Bunica îi numea pe cei guralivi clănţăi. Avem exemple de astfel de oameni în viaţa publică, pe ecranele televizoarelor. Scrisul şi vorbitul nu se vor termina cât e lumea. A vorbi şi a scrie cu rost, a pune cuvintele într-o carte, într-o revistă înseamnă a face un început artei. Sămânţa îşi arată raţiunea numai când este îngropată sau măcinată. Cuvântul devine eshatologic prin scris, care este şi el un gingaş mormânt sau o moară de alt soi. Scrisul supravieţuieşte oamenilor. După ani, căutăm în buchii misterele lumii trecute. Scrisul are o mai mare realitate decât destinele. Scrisul adevărat, cum este cel din Biblie, nu va pieri niciodată.

O revistă nu este nici sacră, nici infailibilă. Poate fi însă un martor al vieţii spirituale dintr-o comunitate. Ea poate salva valori care altfel s-ar pierde. O revistă devine, desigur, un centru de cultură, producând emulaţie, stârnind tensiuni creatoare. Nimic nu justifică o revistă în afara valorii. Plaiul acesta, aşezat de-a lungul Oltului, spre vărsarea în Dunăre, a dat patrimoniului românesc nume importante. Va mai da, desigur.
Bunele intenţii nu sunt suficiente. Scăpată de sub rigorile absurde ale autoritarismului comunist, societatea noastră se află, de douăzeci de ani, într-o derivă a principiilor, într-o stare instopabilă de marasm. Ca urmare a instalării unei mentalităţi postmoderniste, se adaugă, desigur, pierderea interesului pentru cultură, pentru citit. Altădată, se evada în universul livresc. Azi, debusolat, omul se mulţumeşte cu o viaţă hedonistă, redusă la un schematism cotidian, alimentată cu surogate. Tendinţa anticulturală, ignorarea tot mai vădită a tradiţiilor sărăcesc trăirea sufletească. Este un curaj să îţi propui, în asemenea condiţii, să publici o nouă revistă. Gestul temerar trebuie, cu siguranţă, susţinut financiar şi moral de instituţiile aferente. Revistele notabile, care au făcut/fac cultură, sunt mesageri ai locurilor pe care le reprezintă, Convorbiri literare, Dacia literară – dulcele târg al Ieşilor, Familia, Tribuna, Steaua – spiritualitatea ardeleană, România literară, Viaţa Românească, Luceafărul, Contemporanul – capitala, Orizont – Banatul, Ramuri – Craiova.

Altele, din toate părţile geografice, îşi fac loc, încercând să se impună. De ce regiunea estică a Olteniei nu şi-ar propune să intre în acest concert? Apoi, o revistă îşi doreşte să aibă reprezentare naţională, adică să publice scriitori importanţi, din toată ţara, să descopere talente, să învingă inerţiile provinciale. O revistă este o construcţie şi o interesantă aventură. Făcută de profesionişti, cu dăruire şi talent, ar putea să dureze, spre reputaţia lor şi a spaţiului pe care îl mandatează.
Orice început este bun, conţine în el toate şansele. Am încredere că acestea se vor confirma. Urez revistei viaţă lungă şi faimă!

Paul ARETZU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

*