Cred că era prin anul 1972 cand 1-am cunoscut pe compozitorul Radu Șerban, evenimentul s-a produs în biroul lui Mișu-Slătculescu, pe atunci directorul Casei de cultură din Caracal, omul care coordona toate activitățile culturale la nivelul orașului. Când am intrat, Mișu Slătculescu așezat pe scaunul de la birou asculta perorația unui bărbat, care mi s-a părut puțin agitat, cu o mână în buzunar, cu cealaltă gesticulnd, ca un veritabil regizor, mai degrabă la o repetiție decât în fața unui auditoriu.

La intrarea mea s-a oprit, iar Mișu Slătculescu a făcut prezentările de rigoare, eu fiind extrem de emoționat pentru că îl recunoscusem, deși era prima dată când îl vedeam în carne și oase. Nu-mi amintesc dacă am spus sau nu ceva, dar știu cu certitudine că în momentul când mâinile noastre s-au întâlnit am început să fredonez în gând melodia „Un minut” care în anii mei de școală devenise un adevărat șlagăr pe care-1 repetam în pauze sau în drumul spre și de la școală. Cu mult înainte cunoscusem și alți membrii ai familiei sale: tatăl care-mi fusese profesor de botanică la gimnaziu, fratele Miki Șerban cu care în anul I de facultate am petrecut clipe minunate la seminarul de filozofie și sora sa dr. Ciubotenco apreciată și prețuită în Caracal. Read More